Valencia prezintă un climat mediteranean, cu veri calde și uscate, și ierni blânde.

Orașul Valencia, numit originar Valentia, se află în regiunea denumită în antichitate Edetania. Istoricul roman Florus afirmă că Junius Brutus, cuceritorul Viriathusului, și-a transferat acolo soldații care luptaseră sub comanda sa. Avea să devină o colonie militară romană. Drept pedeapsă pentru susținerea arătată lui Sertorius, orașul a fost distrus de către Pompei, dar apoi reconstruit, iar Pomponius Mela afirmă că era unul din cele mai importante orașe din provincia romană Hispania Tarraconensis. Orașul a fost fondat de către romani în anul 137 î.Hr., pe situl unui fost oraș iberic, pe râul Turia.

Orașul a fost ocupat apoi de către vizigoți, mauri sau aragonezi.

Abdelazid, fiul lui Muzza, a cucerit orașul, și, nerespectând termenii capitulării, l-a pândărit. Rodrigo Díaz de Vivar (El Cid) a recucerit pentru prima dată Valencia pe 15 iunie 1094, a transformat cele nouă moschei în biserici, și l-a instalat drept episcop pe călugărul francez Jérôme. Această victorie a fost imortalizată în „Cantar de mio Cid”.

După moartea lui Cid (iulie 1099), soția lui, Doña Ximena, a deținut puterea pentru doi ani, timp în care Valencia a fost asediată de către almoravizi, și recucerită în 1102. Deși „Împăratul Spaniei” Alfonso i-a alungat inițial pe almoravizi din oraș, nu a fost îndeajuns de puternic pentru a-l menține sub controlul său. Creștinii i-au dat foc, l-au abandonat, iar almoravidul Masdali l-a luat în primire pe 5 mai 1109.

Regele Jaime I Cuceritorul, regele Aragonului, cu o armată compusă din francezi, englezi, germani și italieni, a asediat Valencia, iar pe 28 septembrie 1238 a forțat capitularea. 50.000 de mauri au părăsit orașul, iar pe 9 octombrie regele, urmat de către suita și armata sa, au preluat controlul. Moscheea principală a fost purificată, s-a ținut o slujbă, și s-a cântat „Te Deum”. Jaime a incorporat noi teritorii în recent formatul Regat al Valenciei, unul dintre regatele care formau Coroana Aragonului.