Existând ca țară independentă din 1143 (de la Reconquista) și având un teritoriu aproape constant din Secolul XIII, Portugalia a avut o legătură profundă cu oceanul. Din cele mai vechi timpuri, pescuitul și comerțul maritim au fost printre activitățile economice principale portugheze. Interesul lui Henry Navigatorul (secolul XV) în explorare, împreună cu dezvoltările tehnologice în navigație ale timpului au permis îceperea expansiunii portugheze și progreselor în cunoașterea geografică.

După perioada ei de glorie mondială din secolele XV-XVI, Portugalia a pierdut mult din bunăstarea sa prin distrugerea Lisabonei într-un cutremur din anul 1755, prin ocuparea sa în timpul Războaielor Napoleoniene și prin pierderea coloniei sale Brazilia, în 1822. Revoluția din 1910 a distrus monarhia portugheză, inițiind o perioadă de republicanism haotic (Prima Republică). În 1926 o lovitură de stat naționalistă militară a inițiat o perioadă de cinci decenii de fascism.

În 1974, o revoluție militară de stânga a instalat un guvern care a instituit o serie de reforme democratice. În anul următor, Portugalia a declarat independența coloniilor sale din Africa (Mozambic, Angola, Guineea-Bissau, Capul Verde și São Tomé și Príncipe) și a pierdut colonia Timorul de Est, din Asia, din cauza unei invazii indoneziene. Portugalia însăși a intrat în Uniunea Europeană în 1986, pierzând o altă colonie asiatică, Macau, retrocedată suveranității chineze, în decembrie 1999.

Portugalia continentală este împărțită în două de râul ei principal, Tagus (Tejo). Alte râuri importante sunt: Douro, Minho și Guadiana. Ca și râul Tagus, toate izvorăsc din Spania. În nord, relieful este format din munți. Cel mai înalt punct al Portugaliei se află în partea insulară: Mount Pico (2.351 m), înAzore. În sud, spre Algarve, relieful este format mai ales din câmpii, și clima de aici este ceva mai călduroasă și mai uscată decât în nordul răcoros și ploios.

Portugalia este departe de a fi o țară omogenă din punct de vedere lingvistic, etnic și religios. Limba portugheză este vorbită în întreaga țară, cu excepția orașului Miranda de Douro, în care dilectul Asturian este recunoscut ca limbă oficială. Minoritățiile, inclusiv cele formate din imigranții africani din fostele colonii, numără mai puțin de 100.000 de oameni. Majoritatea populației portugheze este de confesiune romano-catolică.