Teritoriul țării este străbătut de Alpii Scandinavici, munți vechi, în mare parte erodați, cu aspect de platouri în zona centrală, puternic accidentate de văi adânci, dominate de culmi muntoase, cu piscuri înalte (alt. max. 2469 m - vf. Galdhøpiggen), în sud-vest, scăzând în înălțime spre nord-est și coborând brusc spre vest, formând aici țărmurile abrupte și crestate de fiorduri. Pe litoral câmpiile ocupă suprafețe foarte restrânse. Alte piscuri: Glittertind (2405 m), Snøhetta (2286 m), Rondane (2183 m), Gausta (1883 m), Borge (1703 m). Râuri: Glomma, Otra, Lagen, Klar, Tana. Numeroase lacuri, dintre care mai mari sunt Mjosa, Femunden, inclusiv cel mai adânc lac din Europa (Hornindalsvatnet - 515 m). Clima temperată oceanică influențată de curentii de ape calde (Gulf Stream). Munții sunt acoperiți la mari înălțimi de ghețari și zăpezi persistente, iar la altitudini mai joase de păduri de conifere. Fauna: lupi, vulpi, elani, hermeline, balene, pești, păsări.

Teritoriul Norvegiei este locuit din antichitate de triburi germanice. Micile regate feudale sunt unite in 872 de regele Harald I HÃ¥rfagar (860-933). In secolele 9-11 vikingii intreprind expeditii care-i poarta din Norvegia pe coastele Islandei, Groenlandei, Americii de Nord si Mediteranei. La inceputul secolului 11 este adoptat crestinismul, iar in prima jumatate a secolului 16 este introdusa reforma. In 1262 Norvegia isi extinde dominatia asupra Islandei. La stingerea dinastiei intemeiata de Harald I HÃ¥rfagar, regele Suediei, Magnus Eriksson, devine si suveran al Norvegiei (1319-1371), Norvegia si Suedia fiind legate printr-o uniune personala. In urma unei aliante dinastice, intre 1380 si 1814, Norvegia ramane legate de Danemarca printr-o uniune personala. Impreuna cu Islanda, Suedia si Finlanda, Norvegia face parte, intre 1397 si 1523, din Uniunea de la Kalmar al carei hegemon este Danemarca. Cedata de Danemarca Suediei prin pacea de la Kiel (1814), Norvegia obtine un statut autonom (20 10 1814), ramanand legata de Suedia numai prin acelasi monarh. La 7 6 1905 uniunea personala este denuntata, iar Norvegia se proclama stat independent. In primul razboi mondial Norvegia este neutra, iar in cursul celui de al II-lea este ocupata de trupele Germaniei naziste (1940-1945). Liga Națiunilor acorda in 1920 Norvegiei insulele Spitzbergen. Norvegia este membru fondator NATO (refuzand insa amplasarea bazelor straine pe teritoriul sau), al AELS (1959). Poporul norvegian a respins prin referendumul din 26 9 1972 aderarea Norvegiei la CEE. Norvegia este membru fondator al ONU (1945).