Dubrovnik (în italiană Ragusa, în română Raguza), populație 43.770 (2001) este un port și una dintre cele mai proeminente stațiuni turistice de la Marea Adriatică în sudul extrem al Croației și centrul județului Dubrovnik-Neretva.

Dubrovnik a fost fondat prin unirea a două mici orășele: Laus (numele vine de la cuvântul latin pentru stâncă) care era doar o mică insulă pe coasta de sud a Dalmației, ce oferea adăpost pentru refugiații italieni din orașul Epidaurum; și Dubrava (denumit după cuvântul slavic dub care înseamnă stejar), o așezare a imigranților slavi la poalele dealului SrÄ‘. Strâmtoare de pământ umed a fost mai târziu umplută cu pământ, unificând orașul în jurul nou-formatei piețe (astăzi Placa sau Stradun).
Imagine:dubrovnik.jpg

Orașul a fost fortificat, urmând să fie construite două porturi de fiecare parte a istmului. Comerțul său maritim a crescut, devenind singurul oraș-stat pe coasta de est a Mări Adriatice, care rivaliza cu Veneția în Evul Mediu. Sprijinit de diplomația sa prosperă și experimentată, Dubrovnik a cunoscut un nivel remarcabil de dezvoltare în secolele XV și XVI.

Dubrovnik a fost unul dintre centrele de dezvoltare a limbii croate, loc natal pentru numeroși poeți și scriitorii ca Ivan Gundulić și Marin Držić. Notabili au fost și pictorii Lovro și Vicko Dobričević, și oameni de știință ca RuÄ‘er Josip Bošković și Marin Getaldić.

Orașul a fost condus de aristrocație, iar căsătoria între membrii celor trei clase sociale era strict interzisă. Åžeful de stat cu rol ceremonial era Cneazul sau în timpul suzeranității venețiene Rectorul. Puterea adevărată însă era în mâinile a două Consilii (Vijeće) care aveau ca membri reprezentanți ai nobilimii.

Guvernul orașului Dubrovnik era liberal în câteva lucruri. A abolit sclavia în 1418 și a devenit primul stat care a recunoscut independența nou-formatei țări, Statele Unite ale Americii. Vechiul steag al orașului conține cuvântul Libertas (libertate), iar la intrarea în fortăreața Lovrijenac, amplasată în afara zidurilor orașului, se află inscripția Non bene pro toto libertas venditur auro, Nu e bine să fie vândută libertatea, pentru tot aurul.

Patronul orașului este Sfântul Blasiu (Sveti Vlaho în croată). Statuile sale sunt amplasate în incinta orașului. Are o importanță similară cu cea a Sfântului Evanghelist Marcu pentru Veneția.

Vechiul oraș este din 1979 parte din patrimoniu mondial al UNESCO.

sursa: Wikipedia